La ce se referea « Criza DOT-COM » ? In principiu se refera la haosul economic pe care l-a facut dezvoltarea masiva a firmelor ce isi aveau centrata activitatea pe internet.

Conceptul de dezvoltare dot-com
Conceptul dot-com nu este teoretic viabil si este puternic contrat de teoriile clasice de dezvoltare economica. O companie dot-com clasica se bazeaza pe efectul de retea si functioneaza o perioada in pierdere pana cand isi construieste cota de piata si popularitatea in randul consumatorilor.
Ce este efectul de retea ? Daca ne gandim la o retea de telefonie, cu cat sunt mai multi utilizatori in retea, cu atat este reteaua mai valoroasa pentru un potential nou user. Internetul este o retea, firmele dot-com se centreaza pe crearea unei retele proprii de useri peste infrastructura internetului.

Cum a inceput totul
Totul a inceput cand s-a observat o legatura intre cresterea valorii unor companii si faptul ca ele se foloseau de site-uri; au aparut mai multe firme ce isi centrau activitatea exclusiv pe internet. La inceput era greu de evaluat valoarea unei astfel de companii si pentru ca trend-ul arata ca tot ce e dot-com e bun, foarte multi investitori au bagat multi bani in afaceri de acest gen. Valoarea totala la bursa a companiilor dot-com a crescut extraordinar din 98 pana in 2000.




Inceputul sfarsitului
Pentru reduce inflatia FED-ul a marit de sase ori dobanda de politica monetara, fapt ce a incetinit ritmul de crestere a economiei si a produs multe vanzari pe bursa. In acel moment pe piata companiilor dot-com s-a produs un efect de cascada in care multi investitori si-au vandut actiunile aducand rapid la moarte companiile dot-com ce au investit necalculat sau erau neprofitabile. Companii cunoscute ce au pierdut enorm sunt Yahoo-ul, ce a inregistrat o scadere de la 128$ actiunea la 4$ actiunea, AOL-ul ce a trecut sub admistrarea Time Warner, companie cuparata de AOL initial. Exemple de companii ce au castigat sunt Cisco, pentru ca au vandut echipamente pentru dezvoltarea infrastructurii in timpul expansiunii dot-com.

Efectele crizei dot-com



La finalul erei dot-com au ramas pe drumuri multi programatori web si multa infrastructura de comunicatie nu a ajuns sa fie folosita niciodata. La finalul crizei 50% din companiile dot-com au ramas in picioare, fapt ce dovedeste ca o dezvoltare calculata urmand metodele traditionale este eficienta.

Daca conceptul de WEB 2.0 nu este bine conturat, atunci WEB 3.0 poate fi considerat vag. Se asteapta sa se treaca la WEB 3.0 in perioada 2010-2020. Ce implica WEB 3.0 :
- Transformarea web-ului dintr-o retea de aplicatii separate intr-un intreg interoperabil
- Cresterea conectivitatii, crestrerea vitezei de transfer, internet mobil si aparatura mobila.
- Paralelizarea operatilor, trecerea la calcul distribuit, folosirea grid-urilor de computere.
- Tehnologii si solutii open-source.
- OpenID – posibilitatea de a avea aceiasi identitate oriunde ai fi
- Web semantic
- Baze de date distribuite
- Aplicatii ce folosesc inteligenta artificiala
- Trecerea de la spatiile 2D la spatii 3D

Acum cateva zile am auzit intr-o discutie a mai multor prieteni ce lucreaza in jurnalism ca “avem doar un singur competitor ce are site WEB 2.0”, la care eu am intrebat, desigur, “ce inseamna WEB 2.0?”. Raspunsul care a venit a fost “nu stim exact”, fapt m-a intrigat sa ma interesez de WEB 2.0 ca sa aflu ce e.
Problema e ca, practic nimeni nu stie exact ce este WEB 2.0. WEB 2.0 este un concept si nu o tehnologie. De obicei extensiile de genul « 2.0 », « 3.0 » « 2000 » etc definesc o tehnologie ca succesor a altei tehnologii (Windows 98 fata de Windows 95). WEB 2.0 nu foloseste nici o tehnologie fundamentala diferita de a WEB-ului, doar ca defineste un set mai bun de standarde.



Cum a aparut WEB 2.0
Conceptul a aparut pentru a definii un set nou de aplicatii dezvoltate pentru internet. In viziunea clasica, pagina web implica o pagina ce poate fi citita de un set de useri. In noua viziune, de web 2.0, o pagina poate fi citita si modificata de catre user. Noua idee este centrata pe cresterea interactiunii userului cu www-ul si cresterea utilitatii acestuia.

Ce defineste WEB 2.0 ?
Caracteristici: o experienta placuta a userului, capacitatea userului de a participa, continut dinamic, metadata, standarde web si scalabilitate. Alte caracteristici ca deschidere, libertate si inteligenta colectiva pot fi vazute ca esentiale pentru WEB 2.0
Un concept important pentru WEB 2.0 este posibilitatea de a putea refolosi informatia existenta pe un site in orice alta aplicatie. Aici intervin XML-urile si mai exact RSS-ul (Really Simple Syndication).
Tehnici in web 2.0:
- Motor de cautare
- Linkuri
- Abilitatea de a actualize constant continutul unui site tinand cont de autor. Pe wiki-uri acesta este imbunatatit si pe bloguri este adaugat continut.
- Tag-uri, ce ofera posibilitatea cautarii dupa un descriere simpla de un cuvant si evita folosirea categoriilor predefinite.
- Semnale: notificarea userilor prin mail de modificarile aduse site-ului.


Tipuri de aplicatii WEB 2.0
- Aplicatii de nivel 3: Sunt cele mai aplicatiile cele mai centrate pe WEB 2.0 si pot fi gasite numai pe internet. Utilitatea lor se datoreaza faptului ca creaza legaturi interumane si eficienta lor crescand odata cu numarul de useri. Exemple : eBay, Wikipedia, Skype.
- Aplicatii de nivel 2: Aplicatii ce pot pot fi folosite offline dar capata avantaje cand trec online. Exemple : Flickr, ce beneficiaza database-ul de poze cand e legat la internet.
- Aplicatii de nivel 1: Aplicatii ce pot pot fi folosite offline dar capata feature-uri noi cand trec online. Exemple : Google Docs& Spreadsheets si iTunes.
- Aplicatii de nivel 0: Aplicatii ce functioneaza si offline si online : Ex : Google Maps.


Confuzii
Din cate vedeti conceptele ce definesc WEB 2.0 sunt destul de multe si nu sunt foarte clar definite. De aici apar multe confuzii si majoritatea. oamenilor nu stie ce inseamna WEB 2.0. Sunt multi oameni ce critica conceptul si sunt de parere ca i se da prea multa importanta. Multe din feature-urile WEB 2.0 existau de mult, numai ca acum au fost aduse sub aceiasi acoperis.