E o lume ciudata in care traim. Tehnologia avanseaza cu un ritm ametitor, cantitatea de informatii la care suntem expusi este enorma si cu toatea acestea omenirea evolueaza. Te intrebi totusi cum pot unii colegi de'ai tai din bancile scolii generale sa supravietuiasca intr-o lume in care ce era de actualitate ieri nu mai este decat ceva invechit azi (si aici nu ma refer la moda) cand ei nu erau in stare sa priceapa ca 2/4 este tot una cu 4/8 .
Aparent aceste minti luminate au norocul incepatorului (ca sa nu zic al prostului). Iar norocul lor se traduce in ingineri. Aceasta masa restransa de oameni , buna la toate , care si-au tocit coatele pe bancile scolii in timp ce altii erau pe terenul de football , care au invatat temeinic lucruri a caror lirism si frumuseste ating sublimul (cum ar fi matematica, fizica, chimia etc..) in timp ce altii invatau ultimul ragnet de injuraturi de pe caseta BUG Mafia, care au ales sa inteleaga lucrari scrise cu cifre si diferite semne matematice in timp ce altii nu pot citi nici macar o carte de joc (slava Domnului ca sunt fix atatea trefle pe o carte ca si numarul scris pe ea).
Sa nu fiu inteles gresit, nu zic ca inginerii sunt cele mai destepte fiinte de pe pamant (draci, doar si eu sunt unul dintre ei,cel putin sper ca voi fi asta vara), zic doar ca rolul inginerilor este de a face viata mai usoara celor din jur, iar daca un doctor s-ar descurca si fara o telecomanda la televizor, altii ar ajunge sa faca un atac de anxietate ca nu pot sa schimbe destul de repede canalul pentru a vedea meciul de football si reclamele sexy care sunt difuzate pe canale diferite.

Actualmente sunt un inginer virtual, a se traduce programator, o meserie pe cat de frumoasa pe atat de apreciata de cei din jur. Practic eu stau in fata unui computer si servesc ca o interfata prost- masina , adica niste oamenii al caror definitie a unui computer este “Chestia aia patrata cu un televizor pe care poti asculta muzica si citii mail-uri “ imi spun mie ce trebuie sa fac, cum sa fac , in cat timp sa fac. Bineinteles ca ceea ce spun ei este irealizabil , cum spun ei sa fac este imposibil iar timpul pe care mi-l pun la dispozitie este timpul cat le-ar lua lor sa insurubeze un bec (hiperbolizez un pic, dar ati priceput ideea). Asa ca rolul meu este sa interpretez ceea ce preasclipitorii vizionari au zis, sa rumeg si sa processez idiotenia pana o aduc la o forma destul de desteapta incat o inteligenta atat de avansata precum calculatorul (echivalentul unui gandac lobotomizat) nu ramane blocata si nu incepe sa-mi rada in nas, sa servesc rezultatul si sa aud cum ei spun : “Uite ce am realizat eu “ (eu adica ala, nu eu adica autorul acestui articol). Si stau si ma intreb: unde dracu am gresit eu de au ajuns oamenii astia de nota 7-8 din liceu sa imi spuna mie , olimpic la *.* (pentru coscatori ofc ) , ce sa fac ?

Era un proverb care spunea “Cei din urma vor fi cei dintai” , ceea ce este destul de ingrijorator daca toata viata ai fost un elev/student de top, nu ?